3 definiții pentru târguț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târguț sn [At: T. PAPAHAGI, M. 81 / Pl: ~uri / E: târg + -uț] 1-4 (Trs; șhp) Târgușor (1-4).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRGUȚ s. v. târguleț, târgușor.

tîrguț s. v. TÎRGULEȚ. TÎRGUȘOR.

Intrare: târguț
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târguț
  • târguțul
  • târguțu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • târguț
  • târguțului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)