tâlni [At: PO 112/8 / V: (îrg) tăl~ / Pzi: ~nesc / E: mg talál (dal tanál)] 1-2 vtr (Îrg) A (se) întâlni. 3 vr (Îrg; d. hotare) A se întâlni într-un punct. 4 vr (Mar; îf tălni) A se întâmpla. 5 vt (Reg) A nimeri ținta.

tălni v vz tâlni

întîlnésc și (vechĭ, azĭ Bucov. Serbia) tîlnesc v. tr. (ung. találni). Găsesc în mers pe cineva care merge și el saŭ a venit de curînd: l-am întîlnit în drum spre casă. V. refl. Găsesc pe cineva pe drum: întorcîndu-mă acasă, m’am întîlnit cu el, ne-am întîlnit la colțu caseĭ. Mă cĭocnesc, mă încaĭer în duel saŭ în războĭ. V. întîmpin.

TÂLNI vb. v. ajunge, atinge, izbi, întâlni, întâmpla, lovi, nimeri, ochi, pocni, potrivi, vedea.

tîlni vb. v. AJUNGE. ATINGE. IZBI. ÎNTÎLNI. ÎNTÎMPLA. LOVI. NIMERI. OCHI. POCNI. POTRIVI. VEDEA.

tâlní, tâlnesc, (tălni), v.t.r. A (se) întâlni: „S-o tâlnit c-un turc bătrân” (Antologie, 1980: 333). – Din magh. tatálni „a întâlni” (DER, DEX), magh. talál (MDA).

tâlni, tâlnesc, (tălni), vb. tranz., refl. – A (se) întâlni: „S-o tâlnit c-un turc bătrân” (Antologie, 1980: 333). – Din magh. tatálni „a întâlni” (DER, DEX), magh. talál (MDA).

TÎLNI vb. (Mold.) A (se) întâlni. Răul va să te tălnească. DOSOFTEI, PS. Etimologie: magh. találni. Vezi și tîlniș, tîlnitură.