TURNANTĂ, turnante, s. f. Mică bibliotecă care se poate învîrti în jurul unui ax central.

TURNANTĂ s.f. 1. Mișcare circulară, înconjur, rotire. ♦ Loc unde cotește un drum, o pistă sportivă; cotitură. 2. Mică bibliotecă care se învîrtește în jurul unui ax central. // adj. Scenă turnantă = scenă rotativă care permite schimbarea rapidă a decorului; ușă turnantă = ușă formată din mai multe aripi, care se rotesc în jurul unui ax vertical central. [< fr. tournante].

TURNANTĂ ~e f. 1) Mișcare circulară. 2) Loc unde cotește un drum, o pistă sportivă etc. 3) Etajeră sau mică bibliotecă care poate fi învârtită în jurul unui ax. /<fr. tournant

turnantă f. mică bibliotecă mobilă (= fr. tournante).

TURNANT, -Ă, turnanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care se învârtește în jurul unui ax central; rotitor. ◊ Ușă (sau poartă) turnantă = ușă (sau poartă) formată din mai multe aripi, care se rotesc în jurul unui ax vertical central. Placă turnantă = placă mobilă de oțel sau de fontă, prevăzută cu șine, folosită în depouri și ateliere pentru a permite locomotivelor și vagoanelor trecerea de pe o linie pe alta, sau întoarcerea lor. 2. S. f. Bibliotecă de mici dimensiuni care se poate învârti în jurul unui ax central. 3. S. f. Loc unde cotește (în forma unui arc de cerc) un drum, o pistă sportivă. – Din fr. tournant.

turnant, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~nți, ~e / E: fr tournant] 1 sf Mică etajeră pentru cărți, care se poate învârti în jurai unui ax central. 2 a Care se învârtește în jurul unui ax central Si: rotitor. 3 a (Îs) Ușă (sau poartă) ~ă Ușă (sau poartă) formată de obicei din patru aripi, care se rotesc în jurul unui ax vertical central. 4 a (Îs) Placă ~ă Placă mobilă de oțel sau de fontă, prevăzută cu șine, folosită în depouri și ateliere pentru a permite locomotivelor și vagoanelor trecerea de pe o linie pe alta sau întoarcerea lor. 5 a (îs) Scenă ~ă Scenă rotativă care permite schimbarea rapidă a decorurilor unui spectacol. 6 sf Loc unde cotește (în forma unui arc de cerc) un dram, (spc) o pistă sportivă Si: cotitură. 1 sf (Fig) Moment de cotitură în evoluția cuiva.

TURNANT, -Ă, turnanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care se învârtește în jurul unui ax central; rotitor. ◊ Ușă (sau poartă) turnantă = ușă (sau poartă) formată din mai multe aripi, care se rotesc în jurul unui ax vertical central. Placă turnantă = placă mobilă de oțel sau de fontă, prevăzută cu șine, folosită în depouri și ateliere pentru a permite locomotivelor și vagoanelor trecerea de pe o linie pe alta, sau întoarcerea lor. 2. S. f. Mică bibliotecă care se poate învârti în jurul unui ax central. 3. S. f. Loc unde cotește (în forma unui arc de cerc) un drum, o pistă sportivă. – Din fr. tournant.

TURNANT, -Ă I. adj. care se rotește în jurul unui ax vertical central; rotitor. ♦ ușă ~ă = ușă cu mai multe aripi care se rotesc în jurul unui ax vertical; placă ~ă = placă rotitoare prevăzută cu șine, în depouri și ateliere, care permite locomotivelor și vagoanelor întoarcerea sau trecerea de pe o linie pe alta. II. s. f. 1. mișcare circulară, înconjur, rotire. ◊ loc unde cotește un drum, o pistă de atletism; cotitură. 2. mică etajeră pentru cărți care se învârtește în jurul unui ax central. (< fr. tournant/e/)

turnantă s. f., g.-d. art. turnantei; pl. turnante

turnantă s. f., g.-d. art. turnantei; pl. turnante