opțiuni
  • info
11 definiții pentru trupinar

Explicative DEX

trupinar sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) tulp~, turp~, -ă sf / Pl: ~e / E: trupină + -ar] (Mol) 1 Bucată de lemn dintr-un trunchi2 (1). 2 (Îf turpinar) Trunchi2 (7) căzut cu capătul gros la vale. 3 Furcă folosită la clăditul părții de sus a stogului de fân.

TRUPINAR, trupinare, s. n. (Regional) Furcă sau țăpoi cu coada lungă, folosit la clăditul părții de sus a stogului de fîn. Dai fîn la clădit cu furca sau cu țăpoiul și mai pe urmă... cu trupinarul. PAMFILE, A. R. 162.

TRUPINAR, trupinare, s. n. (Reg.) Furcă sau țăpoi cu coadă lungă folosite la clăditul părții de sus a stogului de fîn. – Din trupină + suf. -ar.

trupinár n., pl. e (d. trupină). Nord. Bucată de lemn (stîlp) dintr’un trunchĭ. Țăpoĭ de făcut trupina stoguluĭ. – Pop. truchinar. V. drughineață.

truchinară[1] sf vz trupinar

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

trupinară sf vz trupinar

tulpinar sn vz trupinar

turpinar sn vz trupinar

țunpinar sn vz țurpinar[1]

  1. Care trimite la trupinar. — gall

țurpinar[1] sn vz trupinar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Arhaisme și regionalisme

trupinar, trupinare, s.n. (reg.) stâlp de lemn; țăpoi de stog.

Intrare: trupinar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trupinar
  • trupinarul
  • trupinaru‑
plural
  • trupinare
  • trupinarele
genitiv-dativ singular
  • trupinar
  • trupinarului
plural
  • trupinare
  • trupinarelor
vocativ singular —
plural —
țurpinar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurpinar
  • țurpinarul
plural
  • țurpinare
  • țurpinarele
genitiv-dativ singular
  • țurpinar
  • țurpinarului
plural
  • țurpinare
  • țurpinarelor
vocativ singular —
plural —
truchinară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • truchinară
  • truchinara
plural
  • truchinare
  • truchinarele
genitiv-dativ singular
  • truchinare
  • truchinarei
plural
  • truchinare
  • truchinarelor
vocativ singular —
plural —
trupinară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trupinară
  • trupinara
plural
  • trupinare
  • trupinarele
genitiv-dativ singular
  • trupinare
  • trupinarei
plural
  • trupinare
  • trupinarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulpinar
  • tulpinarul
plural
  • tulpinare
  • tulpinarele
genitiv-dativ singular
  • tulpinar
  • tulpinarului
plural
  • tulpinare
  • tulpinarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turpinar
  • turpinarul
plural
  • turpinare
  • turpinarele
genitiv-dativ singular
  • turpinar
  • turpinarului
plural
  • turpinare
  • turpinarelor
vocativ singular —
plural —
țunpinar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țunpinar
  • țunpinarul
plural
  • țunpinare
  • țunpinarele
genitiv-dativ singular
  • țunpinar
  • țunpinarului
plural
  • țunpinare
  • țunpinarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trupinar, trupinaresubstantiv neutru

regional
  • 1. Furcă sau țăpoi cu coada lungă, folosit la clăditul părții de sus a stogului de fân. MDA2 DLRLC
    • format_quote Dai fîn la clădit cu furca sau cu țăpoiul și mai pe urmă... cu trupinarul. PAMFILE, A. R. 162. DLRLC
  • 2. Bucată de lemn dintr-un trunchi. MDA2
  • 3. (În forma turpinar) Trunchi căzut cu capătul gros la vale. MDA2
etimologie:
  • trupină + -ar. MDA2 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.