O definiție pentru troscănire
Explicative DEX
TROSCĂNI, troscănesc, vb. IV. Intranz. A face zgomot, a trosni. – Din trosc.
Intrare: troscănire
troscănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
troscăni, troscănescverb
-
- Beau voinicii și se duc, din pistoale troscănind Și din gură chiuind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 288. DLRLC
-
etimologie:
- trosc DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.