2 definiții pentru triumfator

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

triumfator sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat triumphator] (Ant) Triumfător (1).

TRIUMFATOR s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. [< lat. triumfator].

Intrare: triumfator
triumfator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triumfator
  • triumfatorul
  • triumfatoru‑
plural
  • triumfatori
  • triumfatorii
genitiv-dativ singular
  • triumfator
  • triumfatorului
plural
  • triumfatori
  • triumfatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triumfator, triumfatorisubstantiv masculin

  • 1. în Antichitate Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.