2 definiții pentru triumfator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
triumfator sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat triumphator] (Ant) Triumfător (1).
TRIUMFATOR s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. [< lat. triumfator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: triumfator
triumfator substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
triumfator, triumfatorisubstantiv masculin
- 1. Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. DN
etimologie:
- triumfator DN