5 definiții pentru triplet (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRIPLET, (1) triplete, s. n., (2) tripleți, s. m. 1. S. n. Al treilea exemplar din trei de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite. 2. S. m. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină. – Din fr. triplet.
triplet [At: DL / Pl: ~e sn, ~eți sm / E: fr triplet] 1 smn Al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2 sn A treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite. 3 sn (Fiz) Grup de trei linii spectrale cu frecvențe foarte apropiate. 4 sn Grup de trei gemeni. 5 sn Obiectiv fotografic compus din trei lentile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIPLET I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
*triplet2 (grup de trei) (tri-plet) s. m., pl. tripleți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tripleți s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: tri-plet
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
triplet, triplețisubstantiv masculin
- 1. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină. DEX '09 MDN '00sinonime: trigemeni
etimologie:
- triplet DEX '09 DEX '98 DN