2 definiții pentru tranzactare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tranzacta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: tranzacție] (Rar) 1-3 A tranzacționa (1-3).
TRANZACTA vb. I. tr. (Liv.) A tranzacționa. [< tranzacție].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tranzactare
tranzactare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||