6 definiții pentru trăncălău

Explicative DEX

trăncălău1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / E: tranc1 + -ălău] (Reg) 1 Trap1 (5). 2 (Îlav) În ~ La trap1 (5).

trăncălău n. trăcăneală.

Sinonime

TRĂNCĂLĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

trăncălău s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Arhaisme și regionalisme

trăncălắu, trăncălăi, s.m. (reg.) Neîndemânatic, prost. – Din tranc „cuvânt care exprimă ideea de zgomot, de pocnet” + suf. -ălău.

trăncălău, trăncălăi, s.m. – (reg.) Neîndemânatic, prost. – Din tranc „cuvânt care exprimă ideea de zgomot, de pocnet” (onomatopee) + suf. -ălău.

Intrare: trăncălău
trăncălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăncălău
  • trăncălăul
  • trăncălău‑
plural
  • trăncălăi
  • trăncălăii
genitiv-dativ singular
  • trăncălău
  • trăncălăului
plural
  • trăncălăi
  • trăncălăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)