4 definiții pentru trând (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trând3, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~nji, ~e / E: ns cf trândav2] (Reg) 1-2 (D. oameni) Trândav2 (2, 4). 3 (D. pâine) Trândav2 (8).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÂND adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

trînd adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trînd (-dă), adj.1. Leneș, trîndav. – 2. Puhav, moale. Creație expresivă, simplă var. a lui tînd-, cf. tînt, tîndală, cu r infix. Legătura cu sl. trątŭ „o anumită boală” (Tiktin; Candrea; Byhan 339) nu pare probabilă. – Der. trîndav, adj. (leneș, puturos); trîndăvi, vb. (a lenevi, a se puturoși); trîndăvie, s. f. (lenevie, inactivitate); trînduș, adj. (Bucov., leneș; insectă, Gestrupes stercorarius); trămînda (var. tămînda), vb. (Trans., a trîndăvi, a lăsa treaba pe mai tîrziu); t(r)ămîndău, s. m. (leneș, haimana); trînji, s. m. pl. (hemoroizi, hidropizie; plantă, Ranunculus illyricus), de la pl. lui trînd (după Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 422; Loewe 32; Conev 100, din sl. trądŭ „dizenterie”); trinjin, s. n. (plantă, Sedum acre); trînjoaică, s. f. (plantă, Ranunculus illyricus).

Intrare: trând (adj.)
trând2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3-ji)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trând
  • trândul
  • trându‑
  • trândă
  • trânda
plural
  • trânji
  • trânjii
  • trânde
  • trândele
genitiv-dativ singular
  • trând
  • trândului
  • trânde
  • trândei
plural
  • trânji
  • trânjilor
  • trânde
  • trândelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)