6 definiții pentru torturător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
torturător, ~oare [At: BARIȚIU, P. A. III, 209 / V: (îvr) ~rat~ / Pl: ~i, ~oare / E: tortura1 + ~(ă)tor] 1-3 a Torturant (1-3). 4-5 smf Persoană care torturează1 (1, 3) Si: (liv) torționar (4-5).
TORTURĂTOR, -OARE, torturători, -oare, adj. (Rar) Care torturează, chinuitor. ◊ (Substantivat, rar) Cu o convingere pe care i-o dă cea de a doua personalitate, creată de torturători, afirmă că da, el a omorît. GHEREA, ST. CR. II 163.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TORTURĂTOR, -OARE, torturători, -oare, adj. Care torturează, chinuitor. – Din tortura + suf. -(ă)tor (după fr. tortureur).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
torturator, ~oare smf, a vz torturător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TORTURĂTOR adj. v. chinuitor, obsedant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
torturător adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
torturător, torturătoareadjectiv
-
- Cu o convingere pe care i-o dă cea de a doua personalitate, creată de torturători, afirmă că da, el a omorît. GHEREA, ST. CR. II 163. DLRLC
-
etimologie:
- tortura + sufix -(ă)tor (după limba franceză tortureur). DLRM