dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

torocănì v. a vorbi într’una. [Și tolocănì: probabil onomatopee (v. trăncănì)].

torocănésc v. intr. (sîrb. torokati, a flecări). Buc. Cĭocănesc, bocănesc. Trăncănesc.

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

torocăni, torocănesc, vb. IV (reg.) 1. a ciocăni, a bocăni. 2. (fig.) a trăncăni, a bodogăni.

Intrare: torocăni

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) torocăni	torocănire	torocănit torocănitu‑	torocănind torocănindu‑	singular	plural
		(a) torocăni	torocănire	torocănit torocănitu‑	torocănind torocănindu‑	torocănește	torocăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	torocănesc	(să) torocănesc	torocăneam	torocănii	torocănisem
	a II-a (tu)	torocănești	(să) torocănești	torocăneai	torocăniși	torocăniseși
	a III-a (el, ea)	torocănește	(să) torocănească	torocănea	torocăni	torocănise
plural	I (noi)	torocănim	(să) torocănim	torocăneam	torocănirăm	torocăniserăm torocănisem
	a II-a (voi)	torocăniți	(să) torocăniți	torocăneați	torocănirăți	torocăniserăți torocăniseți
	a III-a (ei, ele)	torocănesc	(să) torocănească	torocăneau	torocăniră	torocăniseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)