ton³ sn [At: MOLNAR, D. / V: (reg) toană sf / Pl: ~uri, (reg) toane / E: ger Tonne] 1 (Mar; Trs) Butoi (mai mic) având diverse întrebuințări. 2 (Mar; Trs) Conținutul unui ton³ (1). 3 (Mar; Trs) Ploscă. 4 (Ban) Jgheab la moară.

toană³ sf vz ton³

TON s. v. accent, jgheab, lăptoc, scoc, uluc.

ton s. v. ACCENT. JGHEAB. LĂPTOC. SCOC. ULUC.

ton, tonuri, s.n. 1. Vas de lemn în care se pune varza la acrit; budâi: „De cureti din ton, murat” (Calendar, 1980: 16). 2. Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; bute. – Din germ. Tonne „butoi” (MDA).

ton, tonuri, s.n. – 1. Vas de lemn în care se pune varza la acrit; budâi (ALRRM, 1971: 331): „De curet’i din ton, murat” (Calendar, 1980: 16). 2. Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; bute (ALRRM, 1971: 487). – Din germ. Tonne „butoi” (MDA).

ton, -uri, s.n. – 1. Vas de lemn în care se pune varza la acrit; budâi (ALR 1971: 331): „De curet’i din ton, murat” (Calendar 1980: 16). 2. Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; bute (ALR 1971: 487). – Din germ. Tonne „butoi” (MDA).