O definiție pentru tolontăire
Explicative DEX
TOLONTĂI, tolontăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi singur și mîniat; a boscorodi. – V. tolocăni.
Intrare: tolontăire
tolontăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tolontăi, tolontăiescverb
- 1. A vorbi singur și mâniat. DLRMsinonime: boscorodi
etimologie:
- tolocăni DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.