O definiție pentru tolontăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOLONTĂI, tolontăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi singur și mîniat; a boscorodi. – V. tolocăni.
Intrare: tolontăire
tolontăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tolontăi, tolontăiescverb
- 1. A vorbi singur și mâniat. DLRMsinonime: boscorodi
etimologie:
- tolocăni DLRM