4 definiții pentru tolocănit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tolocăni [At: CIHAC II, 418 / V: (reg) ~lăc~, ~coni, ~logă~, toroc~ / Pzi: ~nesc / E: fo] (Reg) 1 vi A ciocăni (2). 2 vi (Pex) A face mult zgomot. 3 vi A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni1 (4). 4 vi A bombăni (2). 5 vt A bate la cap pe cineva Si: a cicăli. 6 vt A certa (1).
A TOLOCĂNI ~esc pop. 1. tranz. A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a bate la cap; a sâcâi. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trancăni; a flecări; a pălăvrăgi. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tolocăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolocănesc, imperf. 3 sg. tolocănea; conj. prez. 3 sg. și pl. tolocănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOLOCĂNI vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, cicăli, dăscăli, dojeni, flecări, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra, pălăvrăgi, plictisi, sâcâi, sporovăi, trăncăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tolocăni, tolocănescverb
-
- Ogoiți-vă; ce tolocăniți băiatul; cu tatăl său aveți ce-aveți, iar nu cu dînsul. CREANGĂ, A. 55. DLRLC
- Mare luptă avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153. DLRLC
-
-
- Numai gura lui se aude în toate părțile. Hojma tolocănește pentru nemica toată, curat ca un nebun. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09