3 definiții pentru tocmit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tocmit1 sn [At: NECULCE, L. 206 / V: (reg) tom~ / Pl: ~uri / E: tocmi] 1 (Îrg) Reparare (a unui obiect stricat, uzat) Si: dregere, refacere. 2 (Îrg) Restaurare (a unei clădiri). 3 (Reg) Logodnă.

tocmit2, ~ă [At: PSALT. 196 / V: (reg) tom~, tomnit / Pl: ~iți, ~e / E: tocmi] 1 a (Înv) Așezat (într-un anumit fel, loc) Si: aranjat, organizat. 2 a (Înv; d. oști) Pregătit (de război). 3 a (Reg; gmț; îf tomnit) Beat1 (1). 4 a (Înv; d. oameni) Chibzuit2 (1). 5 a (Mar; d. oameni; îf tomnit) Gătit2 (2). 6 sf (Înv) Plăsmuire.

tocmít, -ă adj. Vechĭ. Ordonat, serios, chibzuit.

Intrare: tocmit
tocmit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocmit
  • tocmitul
  • tocmitu‑
  • tocmi
  • tocmita
plural
  • tocmiți
  • tocmiții
  • tocmite
  • tocmitele
genitiv-dativ singular
  • tocmit
  • tocmitului
  • tocmite
  • tocmitei
plural
  • tocmiți
  • tocmiților
  • tocmite
  • tocmitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)