3 definiții pentru titlui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

titlui [At: CANTEMIR, HR. 131 / V: (înv) ~tuia, ~tuli / Pzi: ~esc / E: titlu] (Înv) vt A da (cuiva) un titlu (3) Si: a intitula. 2 vr A purta un titlu (3) Si: a se numi, a se intitula.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TITLUÍ vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

titlui vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.

Intrare: titlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • titlui
  • titluire
  • titluit
  • titluitu‑
  • titluind
  • titluindu‑
singular plural
  • titluiește
  • titluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • titluiesc
(să)
  • titluiesc
  • titluiam
  • titluii
  • titluisem
a II-a (tu)
  • titluiești
(să)
  • titluiești
  • titluiai
  • titluiși
  • titluiseși
a III-a (el, ea)
  • titluiește
(să)
  • titluiască
  • titluia
  • titlui
  • titluise
plural I (noi)
  • titluim
(să)
  • titluim
  • titluiam
  • titluirăm
  • titluiserăm
  • titluisem
a II-a (voi)
  • titluiți
(să)
  • titluiți
  • titluiați
  • titluirăți
  • titluiserăți
  • titluiseți
a III-a (ei, ele)
  • titluiesc
(să)
  • titluiască
  • titluiau
  • titlui
  • titluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)