5 definiții pentru titlui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

titlui [At: CANTEMIR, HR. 131 / V: (înv) ~tuia, ~tuli / Pzi: ~esc / E: titlu] (Înv) vt A da (cuiva) un titlu (3) Si: a intitula. 2 vr A purta un titlu (3) Si: a se numi, a se intitula.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TITLUI vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

titlui vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.

Intrare: titlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • titlui
  • titluire
  • titluit
  • titluitu‑
  • titluind
  • titluindu‑
singular plural
  • titluiește
  • titluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • titluiesc
(să)
  • titluiesc
  • titluiam
  • titluii
  • titluisem
a II-a (tu)
  • titluiești
(să)
  • titluiești
  • titluiai
  • titluiși
  • titluiseși
a III-a (el, ea)
  • titluiește
(să)
  • titluiască
  • titluia
  • titlui
  • titluise
plural I (noi)
  • titluim
(să)
  • titluim
  • titluiam
  • titluirăm
  • titluiserăm
  • titluisem
a II-a (voi)
  • titluiți
(să)
  • titluiți
  • titluiați
  • titluirăți
  • titluiserăți
  • titluiseți
a III-a (ei, ele)
  • titluiesc
(să)
  • titluiască
  • titluiau
  • titlui
  • titluiseră
titula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tituli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)