9 definiții pentru tir (auto)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIR2, tiruri, s. n. Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri. – Din inițialele t[ransport] i[nternațional] r[utier].

TIR2, tiruri, s. n. Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri. – Din inițialele t[ransport] i[nternațional] r[utier].

tir2 sn, i [At: ALR I, 251/831 / E: fo] (Reg; rep) 1-2 (Cuvânt care) imită cântecul greierului.

tir3 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / Pl: ~i / E: nct] (Orn; reg) Pițigoi-de-brad (Parus ater).

tir4 sn [At: I. IONESCU, M. 590 / Pl: ~uri / E: fr tir] 1 Tragere cu o armă de foc. 2 Tragere la țintă (în procesul de instmire militară). 3 Locul unde se execută un tir4. 4 Ramură sportivă care cuprinde probe de tragere la țintă cu o armă de foc sau cu arcul. 5 Tragere la țintă, ca joc distractiv sau de noroc practicat la iarmaroace, la bâlciuri etc. 6 Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. 7 (Fam; fig) Atac verbal la care este supusă o persoană.

tir5 sn [At: DEX-S / Pl: ~uri / E: t(ransport) i(ntemațional) r(utier)] Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri.

TIR2 s. n. autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri. (< t/ransport/ + i/nternațional/ + r/utier/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tir (auto)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tir
  • tirul
  • tiru‑
plural
  • tiruri
  • tirurile
genitiv-dativ singular
  • tir
  • tirului
plural
  • tiruri
  • tirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tir (auto)

  • 1. Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • Din inițialele t[ransport] i[ntemațional] r[utier].
    surse: DEX '09 MDN '00