2 definiții pentru tindechire
Explicative DEX
TINDECHI, tindechesc, vb. IV. Intranz. A întinde pînza cu tindechea; p. ext. a țese mereu, mutînd tindechea. Iano, soră-mea, Țasă, tindechește Și mi te gătește. PĂSCULESCU, L. P. 183.
TINDECHI, tindechesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A întinde pînza cu tindechea; p. ext. a țese mereu (mutînd progresiv tindechea). – Din tindeche.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: tindechire
tindechire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tindechi, tindechescverb
- 1. A întinde pânza cu tindechea. DLRLC
- Iano, soră-mea, Țasă, tindechește Și mi te gătește. PĂSCULESCU, L. P. 183. DLRLC
- 1.1. A țese mereu, mutând tindechea. DLRLC
-
etimologie:
- tindeche DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.