5 definiții pentru timișorean (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMIȘOREÁN, -Ă, timișoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Timișoara. 2. Adj. Care aparține municipiului Timișoara sau timișorenilor (1), privitor la municipiul Timișoara ori la timișoreni. – Timișoara (n. pr.) + suf. -ean.

timișorean, ~ă [At: DEX / Pl: ~eni, ~ene / E: Timișoara + -ean] 1-2 sm Persoană care face parte din populația de bază a orașului Timișoara sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază a orașului Timișoara. 4-5 a Care aparține orașului Timișoara sau timișorenilor (3). 6-7 a Privitor la orașul Timișoara sau la timișoreni 8-9 a Caracteristic orașului Timișoara sau timișorenilor (3). 10 a Originar din orașul Timișoara.

TIMIȘOREÁN, -Ă, timișoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Timișoara. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Timișoara. – Timișoara (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timișoreán adj. m., s. m., pl. timișoréni; adj. f. timișoreánă, pl. timișoréne

timișoreán adj. m., s. m., pl. timișoréni; f. sg. timișoreánă, pl. timișoréne

Intrare: timișorean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timișorean
  • timișoreanul
  • timișoreanu‑
plural
  • timișoreni
  • timișorenii
genitiv-dativ singular
  • timișorean
  • timișoreanului
plural
  • timișoreni
  • timișorenilor
vocativ singular
  • timișoreanule
  • timișorene
plural
  • timișorenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

timișorean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din municipiul Timișoara.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține municipiului Timișoara sau timișorenilor (1.), privitor la municipiul Timișoara ori la timișoreni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • nume propriu Timișoara + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98