TIHO- (TICHO-) „întîmplare, ocazional, întîmplător”. ◊ gr. tykhe „întîmplare, hazard” > fr. tycho-, engl. id., germ. id. > rom. tiho- și ticho-. □ ~cene (v. -cen₂), adj., s. f. pl., (plante) în cadrul unei biocenoze care cresc rapid în variate condiții ecologice; ~pelagic (v. -pelagic), adj., (despre plancton) aflat numai temporar la suprafața apelor pelagice, obișnuit fiind pe fundul acestora; ~potamic (v. -potamic), adj., care crește numai ocazional în apele rîurilor; ~telitochie (tichotelitochie) (v. teli-, v. -tochie), s. f., tip de partenogeneză la care din ovulul nefecundat rezultă numai întîmplător indivizi femeli.

TICHO-, v. TIHO-.