O definiție pentru teletransmitere
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
teletransmitere s. f., pl. teletransmiteri
Intrare: teletransmitere
teletransmitere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||