TELETEXT s. n. Sistem de transmitere prin telecomandă și afișare pe ecranul televizorului a unor pagini cu informații diverse sub formă de text și grafică simplă. – Tele + text.

teletext sn [At: MDA ms / Pl: ~e / E: fr télétexte] Metodă de telecomunicație care permite afișajul textelor sau al imaginilor pe ecranul unui televizor, pornind de la un semnal al televiziunii sau al unei linii telefonice.

TELETEXT s. n. videotext. (< fr. télétext)

teletext s. n. (tehn.) ◊ „Vizitatorii [expoziției din Berlinul occidental] au privit cu interes sistemul denumit «Videotext» sau «Teletext», grație căruia telespectatorii pot primi la domiciliu «programe de actualități individualizate», adică programe alcătuite, pe baza preferințelor abonatului respectiv, comunicate prin telefon unui ordinator central care dispune – în dispozitivul său de memorizare – de o «bancă» de știri privind evenimentele zilei.” Sc. 7 VIII 77 p. 6. ◊ „Vând televizor Akai, model deosebit, superprofesional, sigilat, teletext [...]” R.l. 9 VII 93 p. 12. ◊ „Televiziunea daneză a inaugurat cu titlu experimental un nou gen de emisiuni, denumit teletext. Ele constau în transmiterea de informații scrise pe care telespectatorul, după dorință, le poate face vizibile pe micul ecran.” Sc. 1 X 77 p. 6; v. și R.l. 29 V 80 p. 6; v. și telematică, videotape (1980) //din tele-1 + text; cf. it. teletext; DPN 1981; DEX-S//

teletext s. n.

*teletext s. n.