TECHER: ~-mecher adv. înv. a) în graba mare; în fuga mare; b) cu forța; pe sus; cu de-a sila. /<turc. tekermeker

TECHER-MECHER adv. (Turcism învechit) În mare grabă, imediat, numaidecît; p. ext. pe sus, cu sila. Pe hainul cela de Mical-Ogli să mi-l trimiți techer-mecher, legat și ferecat. ISPIRESCU, M. V. 20. Tinerii... se pomeniră numai luați pe sus techer-mecher de o ceată de slujbași. POPESCU, B. II 61. Pe la ceasul vecerniei, l-au dus pe Negoiță techer-mecher drept la scara palatului. CARAGIALE, O. III 45. – Accentuat și: techer-mecher.

techer-mecher adv. v. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE.