tarâncă sf [At: DAME, T. 11 / V: (reg) ~ngă, tăr~ sf, ~ng s, tărânc sm / Pl: ~nci / E: ns cf dorângă] 1 (Mol) Piesă de fier care leagă osia carului de perinoc. 2 (Reg) Gânj la leucă. 3 (Reg; îf tărânc) Lanț cu care se leagă chilna de coșul carului. 4 (Reg) Schimbător la plug.

tarâncă f. Mold. baierele sau curmeiele dela codârla carului. [Origină necunoscută].

tarâng s vz tarâncă

tarângă sf vz tarăncă

tărânc sm vz tarâncă

tărâncă sf vz tarâncă

tarîncă și -îngă f., pl. ĭ (cp. cu ung. dorong, dorîngă, prăjină, drug, vargă). Est. Legătură (brățare) de fer care unește osia cu perinocu (2 saŭ 4 la fie-care osie).