9 definiții pentru tanău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tanău2 sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) tal~, tăln~, tăn~ / Pl: ~ăi / E: mg tanu] (Trs) Martor (la judecată).

tanău1 sm, a [At: MIRONESCU, S. 621 / V: (reg) tăn~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) 1-2 (Om) prost.

TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (Regional) Prost, tont, nătărău. Se descoperi încă un om mușcat: pîndarul de la poarta țarinei, un biet sărac, cam gușat și cam tanău. SADOVEANU, O. VIII 111. Celui prost: tanău, tont. ȘEZ. II 75. ◊ (Substantivat) Tanău – om care pricepe greu. ȘEZ. XIX 13.

TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (Reg., adesea substantivat) Prost, tont.

tanắŭ și tănắŭ adj. m. (ung.). Mold. Fam. Prost, dobitoc. V. tălălăŭ și nătărăŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TANĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

tanău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: tanău
tanău adjectiv
adjectiv (A114)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanău
  • tanăul
  • tanău‑
  • tanaie
  • tanaia
plural
  • tanăi
  • tanăii
  • tanăi
  • tanăile
genitiv-dativ singular
  • tanău
  • tanăului
  • tanăi
  • tanăii
plural
  • tanăi
  • tanăilor
  • tanăi
  • tanăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tanău

etimologie: