2 definiții pentru tabon
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tabón și tabún n., pl. urĭ și oane (rus. rut. tabún). Est. Cîrd mare de vite duse la tăĭetoare, la ĭarmaroc ș. a.: se buntuluĭa ca bivolu’n tabon! – Tabon în rev. I. Crg. 3, 346. Btș. În Ml. tabon, 1. izlaz; 2. locu cît poate paște un cal priponit.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tabon (-oane), s. n. – (Mold.) Turmă, cîrd. – Var. tabun. Pol., rus. tabun (Tiktin).[1]
- Var. tabun cf. def. din Dicționarul de Sinonime, NODEX și DEX’98. — blaurb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tabon
tabon substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)