tăból m., pl. lĭ, ca și țuhalĭ (pol. tobola, săculeț, traĭstă. V. tăbuĭeț). Nord. Sac maĭ scund (la moară). Conținutu acestuĭ sac. – Și tăboalcă, f., pl. oalce și olcĭ (ca scatoalcă), și tăbéĭcă, tebéĭcă (Ml.) și tăbîĭcă (Fc.), pl. cĭ, care înseamnă și „copil orĭ vițel pîntecos”.

tabol, taboli, s.m. (reg.) sac (mai scund), săculeț, traistă.