5 definiții pentru tărcare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).

A TĂRCÁ ~chéz tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat

A SE TĂRCÁ pers.3 se ~cheáză intranz. rar A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se șterge. /Din tărcat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărcá vb., ind. prez. 3 sg. tărcheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRCÁ vb. 1. v. dunga. 2. v. bălța.

Intrare: tărcare
tărcare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcare
  • tărcarea
plural
  • tărcări
  • tărcările
genitiv-dativ singular
  • tărcări
  • tărcării
plural
  • tărcări
  • tărcărilor
vocativ singular
plural

tărca

etimologie: