2 definiții pentru tărcăuan (s.m.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărcăuán adj. m., s. m., pl. tărcăuáni; adj. f. tărcăuánă, pl. tărcăuáne

tărcăuán adj. m., s. m., pl. tărcăuáni; f. sg. tărcăuánă, pl. tărcăuáne

Intrare: tărcăuan (s.m.)
tărcăuan substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcăuan
  • tărcăuanul
  • tărcăuanu‑
plural
  • tărcăuani
  • tărcăuanii
genitiv-dativ singular
  • tărcăuan
  • tărcăuanului
plural
  • tărcăuani
  • tărcăuanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)