tănear sn [At: CV 1949, nr. 3, 34 / V: (reg) ~ai, ~ei, ~eu, tenei sn, ~nea sfi toneie sfp / Pl: ~uri / E: mg tanyára] (Reg) 1 Conac cu acareturi pentru vite și pentru îngrijitori. 2 Așezare gospodărească la câmp în care locuiesc țăranii în timpul muncilor agricole de vară. 3 (Îf tănei) Loc unde dorm vitele peste noapte, în timpul verii. 4 (Îf tănea) Adăpost pentru păstori. 5 Cătun (8).

tănea sf vz tănear

tăneai sn vz tănear

tănei sn vz tănear

tăneu sn vz tănear

tenei sn vz tănear

toneie sfp vz tănear

tănear, tănearuri, s.n. (reg.) 1. conac cu acareturi. 2. gospodărie la câmp pe timpul muncilor agricole. 3. cătun. 4. locul unde dorm vitele vara.