tănear sn [At: CV 1949, nr. 3, 34 / V: (reg) ~ai, ~ei, ~eu, tenei sn, ~nea sfi toneie sfp / Pl: ~uri / E: mg tanyára] (Reg) 1 Conac cu acareturi pentru vite și pentru îngrijitori. 2 Așezare gospodărească la câmp în care locuiesc țăranii în timpul muncilor agricole de vară. 3 (Îf tănei) Loc unde dorm vitele peste noapte, în timpul verii. 4 (Îf tănea) Adăpost pentru păstori. 5 Cătun (8).