5 definiții pentru tălgior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLGIÓR, tălgioare, s. n. (Pop.) Tălgerel. [Pl. și: (m.) tălgiori] – Talger + suf. -ior.

tălgior sm [At: MAT. FOLK. 1467 / Pl: ~i / E: talger + -ior] 1-2 (Reg; șhp; csnp) Tălerel1 (1-2).

TĂLGIÓR, tălgiori, s. m. (Pop.) Tălgerel. [Pr.: -gi-or] – Talger + suf. -ior.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălgiór (pop.) (-gi-or) s. n., pl. tălgioáre

tălgiór s. n. (sil. -gi-or), pl. tălgioáre

Intrare: tălgior
tălgior1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălgior
  • tălgiorul
  • tălgioru‑
plural
  • tălgioare
  • tălgioarele
genitiv-dativ singular
  • tălgior
  • tălgiorului
plural
  • tălgioare
  • tălgioarelor
vocativ singular
plural
tălgior2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălgior
  • tălgiorul
  • tălgioru‑
plural
  • tălgiori
  • tălgiorii
genitiv-dativ singular
  • tălgior
  • tălgiorului
plural
  • tălgiori
  • tălgiorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălgior

etimologie:

  • Talger + sufix -ior.
    surse: DEX '09