5 definiții pentru tăgăși

Explicative DEX

tăgăși1 [At: F (1884), 233 / Pzi: esc / E: mg tágas „larg, spațios”] (Trs) 1 vt A curăța (1). 2 vr (Fig) A pleca repede de undeva Si: (pfm) a se cărăbăni.

tăgăși2 vr [At: PAȘCA, GL. / Pzi: esc / E: ns cf tăgădui] (Reg) A se păcăli.

Sinonime

TĂGĂȘI vb. v. curăța, deretica, scutura, strânge.

tăgăși vb. v. CURĂȚA. DERETICA. SCUTURA. STRÎNGE.

Arhaisme și regionalisme

tăgăși, tăgășesc, vb. IV (reg.) 1. a curăța. 2. a pleca repede. 3. a se înșela.

Intrare: tăgăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăgăși
  • tăgășire
  • tăgășit
  • tăgășitu‑
  • tăgășind
  • tăgășindu‑
singular plural
  • tăgășește
  • tăgășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăgășesc
(să)
  • tăgășesc
  • tăgășeam
  • tăgășii
  • tăgășisem
a II-a (tu)
  • tăgășești
(să)
  • tăgășești
  • tăgășeai
  • tăgășiși
  • tăgășiseși
a III-a (el, ea)
  • tăgășește
(să)
  • tăgășească
  • tăgășea
  • tăgăși
  • tăgășise
plural I (noi)
  • tăgășim
(să)
  • tăgășim
  • tăgășeam
  • tăgășirăm
  • tăgășiserăm
  • tăgășisem
a II-a (voi)
  • tăgășiți
(să)
  • tăgășiți
  • tăgășeați
  • tăgășirăți
  • tăgășiserăți
  • tăgășiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăgășesc
(să)
  • tăgășească
  • tăgășeau
  • tăgăși
  • tăgășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)