6 definiții pentru tăbuieț (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăbuieț [At: CIHAC II, 399 / V: (reg) ~bâi~, ~bineț sn, ~iață, ~băiață sf / Pl: ~e sn, ~i sm / E: rs тоболец] 1 sn (Mol; Buc) Săculeț (2). 2 sn (Mol; Buc) Traistă1 (1) de călătorie. 3 sn (Trs) Sac pentru cereale, cu o capacitate de 1-3 banițe. 4 sn (Trs) Față de pernă. 5 sm (Reg; fig; dep) Tăbultoc (3).

TĂBUIÉȚ2, tăbuiețe, s. n. Săculeț; tăbîltoc. Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară. CREANGĂ, P. 283.

TĂBUIÉȚ, tăbuiețe, s. n. Tăbâltoc. – Ucr. tobolec’.

tăbuĭéț n., pl. e (vsl. tobolĭcĭ, sac, rus. tobólec, tașcă de vînzătoare, traistă. V. tăbultoc). Nord. Săculeț. Traistă de călătorie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂBUIÉȚ s. v. față, învelitoare, săculeț, săcușor.

tăbuieț s. v. FAȚĂ. ÎNVELITOARE. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Intrare: tăbuieț (s.n.)
tăbuieț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețul
  • tăbuiețu‑
plural
  • tăbuiețe
  • tăbuiețele
genitiv-dativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețului
plural
  • tăbuiețe
  • tăbuiețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăbuieț (s.n.)

  • exemple
    • Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară. CREANGĂ, P. 283.
      surse: DLRLC

etimologie: