3 definiții pentru târnuit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târnuit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: târnui] 1 (Pop) Măturat cu târnul1 (3). 2 (Pfm; fig) Păruit. 3 (Pfm; pex; fig) Bătut zdravăn.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRNUÍT adj. v. bătut, lovit.

tîrnuit adj. v. BĂTUT. LOVIT.

Intrare: târnuit (adj.)
târnuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnuit
  • târnuitul
  • târnuitu‑
  • târnui
  • târnuita
plural
  • târnuiți
  • târnuiții
  • târnuite
  • târnuitele
genitiv-dativ singular
  • târnuit
  • târnuitului
  • târnuite
  • târnuitei
plural
  • târnuiți
  • târnuiților
  • târnuite
  • târnuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târnuit (adj.)

etimologie: