3 definiții pentru târă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâ sf [At: CHEST. IV, 26/113 / Pl: ~re / E: ns cf dâră, târî] (Reg) Cărăruie făcută în pădure de animalele sălbatice Si: (reg) târâitură (2).

TÎ́RĂ s. f. (Regional, în loc. adv.) De-a tîra = tîrîș. O aduse de-a tîra pe drum. ȘEZ. V 131.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târă s.f. (reg.) cărăruie în pădure.

Intrare: târă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâ
  • târa
plural
  • târe
  • târele
genitiv-dativ singular
  • târe
  • târei
plural
  • târe
  • târelor
vocativ singular
plural

târă

etimologie: