3 definiții pentru tâlbâcâit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâlbâcâit sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: tâlbâcâi] (Mun) 1 Zgomot podus de căderea unui corp greu în apă Si: (reg) tâlbâcâială (1). 2 Zgomot produs de clătinarea unui lichid într-un vas Si: (reg) tâlbâcâială (2). 3 Lovire a apei cu mâinile sau cu picioarele (la scăldat) Si: (reg) bălăceală, tâlbâcâială (3).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂLBÂCÂIT s. v. bălăceală.

Intrare: tâlbâcâit
tâlbâcâit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlbâcâit
  • tâlbâcâitul
  • tâlbâcâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tâlbâcâit
  • tâlbâcâitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)