SĂRBĂTORIT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale sau cu prilejul zilei de naștere, a zilei onomastice etc. – V. sărbători.

sărbătorit, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iți, ~e / E: sărbători] 1-2 smf, a (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele sale cu ocazia unui eveniment deosebit, a unei petreceri etc. 3 a Triumfal.

SĂRBĂTORIT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale cu prilejul zilei de naștere, a zilei onomastice etc. – V. sărbători.

SĂRBĂTORIT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Despre persoane) Căruia i se recunosc meritele prin manifestări de simpatie sau de admirație. (Substantivat) Sărbătoritul a luat cuvîntul.

SĂRBĂTORIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SĂRBĂTORI. 2) și substantival (despre persoane) Căruia i se organizează cu o anumită ocazie o manifestare festivă (relevându-i meritele). /v. a sărbători