săgeac¹ sn [At: GĂMULESCU, E. S. 184 / V: săiac, săjac / Pl: ~uri, ~ace / E: scr sadzak] (Trs; Ban) Pirostrie.

săgeac² sn [At: CIHAC, II, 609 / V: sag~ / Pl: ~uri / E: tc saçak] 1-2 (Îdt) (Articol de) ceaprăzărie. 3 (Mun; îf sageac) Prelungire a podului pe capetele ieșite în afară ale grinzilor spre a feri pereții de ploaie. 4 (Mun) Fiecare dintre capetele de grindă sau scurtăturile de lemn care susține sageacul (3).

sageac sn vz săgeac²

săiac sn vz săgeac¹

săjac sn vz săgeac¹

SĂGEAC s. v. canaf, ceaprăzărie, ciucure, crăcană, pirostrie.

săgeac s. v. CANAF. CEAPRĂZĂRIE. CIUCURE. CRĂCANĂ. PIROSTRIE.

SAGEAC s. (CONSTR.) streașină.

săgeac², săgeacuri, s.n. (înv.) 1. articol de ceaprăzărie. 2. (în forma: sageac) prelungirea podului făcută pe capetele ieșite în afară ale grinzilor.