săbăiță sf [At: KLEIN, D. 415 / V: ~boi~, sabai~, saboi~, sob~ / Pl: ~țe / E: săbău + -iță] (Trs; Mar) Croitoreasă.

sabaiță sf vz săbăiță

saboiță sf vz săbăiță

săboiță sf vz săbăiță

sobăiță sf vz săbăiță

SĂBĂIȚĂ s. v. croitoreasă.

săbăiță s. v. CROITOREASĂ.

săboiță, săboițe, (săbăiță), s.f. – (reg.) Croitoreasă: „Meream la săboiță și coseam sumna” (Apșa de Jos). (Trans., Maram.). – Din sabău „croitor” (< magh. szabó) + suf. -iță (MDA).