superfinisare sf [At: DN³ / Pl: ~sări / E: superfinisa] Operația de netezire foarte fină a suprafețelor unor piese metalice neprelucrate, relizată prin mișcări lente, rectilinii, alternative ale unor abrazive corelate cu mișcări de avans ale piesei Si: superfiniție, supernetezire, vibronetezire.

SUPERFINISARE s.f. Acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfiniție. [< superfinisa].

superfinisare s. f. (tehn.) Acțiunea de netezire foarte fină a asperităților unor piese sau organe de mașini ◊ „Un reșițean – dr. ing. I.L. – a studiat modul în care s-ar putea optimiza operația de superfinisare a unor piese de la motoarele termice.” R.l. 11 XI 78 p. 5. ◊ „Mașini de superfinisat. Specialiștii [...] din Bârlad au realizat un set de mașini speciale, moderne pentru superfinisarea rulmenților.” R.l. 24 VII 84 p. 5. v. și profil (1983) (din super + finisare; FC II 235; DN3)