suiulgiu sm [At: (a. 1741) CAT. MAN. I, 237 / V: ~ugiu, ~ilgiu, suing~ / Pl: ~ii / E: tc suyolcu] Persoană care se ocupa cu săparea, instalarea și întreținerea fântânilor, a conductelor de apă sau a cișmelelor, ori care făcea aprovizionarea cu apă a populației Vz: fântânar, puțar, cișmegiu, sacagiu.

suiulgiu m. od. meșter fântânar: apa se aducea înainte pe țevi de șuiulgii [Turc. SUYOLDJY, (din SU, apă, YOL, canal)].

suĭulgíŭ m. (turc. suĭolcu, d. su, apă. și ĭol, conduct). Vechĭ. Fîntînar, lucrător, funcționar saŭ inginer de la serviciu apelor. – Și suilgiŭ. Azĭ (Mold. Rar) suingiŭ.

suilgiu sm vz suiulgiu

suingiu sm vz suiulgiu

suiugiu sm vz suiulgiu

suilgíŭ și suingíŭ, V. suĭulgiŭ.

SUIULGIU s. v. fântânar, sacagiu.

suiulgiu s. v. FÎNTÎNAR. SACAGIU.

suiulgiu (-ii), s. m. – (Înv.) Fîntînar, puțar. – Var. suingiu. Tc. suyolci (Șeineanu, III, 111).