8 definiții pentru suflecat suflicat sufulcat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFLECÁT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrânt în sus; sumes. – V. sufleca.

SUFLECÁT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrânt în sus; sumes. – V. sufleca.

SUFLECÁT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrînt în sus, ridicat; sumes. Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi. SADOVEANU, O. VII 358. Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate. CREANGĂ, A. 99. Opt voinici cu spete late, Și cu mîneci suflecate, Stau cu puștile-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54. – Variante: (regional) suflicát, -ă (ȘEZ. III 178), sufulcát, -ă (MARIAN, NU. 47) adj.

zovercat, ~ă a vz suflecat2

zuvelcat, ~ă a vz suflecat2

SUFLICÁT, -Ă adj. v. suflecat.

SUFULCÁT, -Ă adj. v. suflecat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUFLECÁT adj. îndoit, întors, răsfrânt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cu mânecile ~.)

SUFLECAT adj. îndoit, întors, răsfrînt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cu mînecile ~.)

Intrare: suflecat
suflecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflecat
  • suflecatul
  • suflecatu‑
  • sufleca
  • suflecata
plural
  • suflecați
  • suflecații
  • suflecate
  • suflecatele
genitiv-dativ singular
  • suflecat
  • suflecatului
  • suflecate
  • suflecatei
plural
  • suflecați
  • suflecaților
  • suflecate
  • suflecatelor
vocativ singular
plural
suflicat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflicat
  • suflicatul
  • suflicatu‑
  • suflica
  • suflicata
plural
  • suflicați
  • suflicații
  • suflicate
  • suflicatele
genitiv-dativ singular
  • suflicat
  • suflicatului
  • suflicate
  • suflicatei
plural
  • suflicați
  • suflicaților
  • suflicate
  • suflicatelor
vocativ singular
plural
sufulcat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufulcat
  • sufulcatul
  • sufulcatu‑
  • sufulca
  • sufulcata
plural
  • sufulcați
  • sufulcații
  • sufulcate
  • sufulcatele
genitiv-dativ singular
  • sufulcat
  • sufulcatului
  • sufulcate
  • sufulcatei
plural
  • sufulcați
  • sufulcaților
  • sufulcate
  • sufulcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

suflecat suflicat sufulcat

  • 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Răsfrânt în sus.
    exemple
    • Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi. SADOVEANU, O. VII 358.
      surse: DLRLC
    • Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate. CREANGĂ, A. 99.
      surse: DLRLC
    • Opt voinici cu spete late, Și cu mîneci suflecate, Stau cu puștile-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sufleca
    surse: DEX '09 DEX '98