5 definiții pentru subpământ (s.n.) subtpământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBPĂMẤNT, subpământuri, s. n. (Înv., rar) Subsol (1). – Din sub + pământ.

subtpământ sn vz subpământ

SUBPĂMÎ́NT, subpămînturi, s. n. (Învechit, rar) Subsol (1). Cînd sînt pietre mari în ogoare, atunci se sfărîmă cu praf și se scot bucățile afară, iar dacă subpămîntul este alcătuit din stîncă, atunci se sfărîmă pînă la adîncimea plugului. I. IONESCU, M. 319.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBPĂMÂNT s. v. subsol.

Intrare: subpământ (s.n.)
subpământ2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subpământ
  • subpământul
  • subpământu‑
plural
  • subpământuri
  • subpământurile
genitiv-dativ singular
  • subpământ
  • subpământului
plural
  • subpământuri
  • subpământurilor
vocativ singular
plural
subtpământ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

subpământ (s.n.) subtpământ

  • surse: DLRLC sinonime: subsol un exemplu
    exemple
    • Cînd sînt pietre mari în ogoare, atunci se sfărîmă cu praf și se scot bucățile afară, iar dacă subpămîntul este alcătuit din stîncă, atunci se sfărîmă pînă la adîncimea plugului. I. IONESCU, M. 319.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • sub + pământ
    surse: DLRM