8 definiții pentru subînțeles (adj.) subtînțeles


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.

subînțeles2, ~ea a [At: DDRF / V: (înv) subtî~ / Pl: ~eși, ~e / E: subînțelege] 1 Care se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Care se înțelege de la sine fără să fie exprimat. 3 (Grm; d. subiect) Care, fără să fi fost exprimat înainte, poate fi dedus dintr-o întreagă situație expusă în fraza sau frazele anterioare.

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. Propoziție cu subiect subînțeles.

SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu].

subînțeles a. și n. 1. ceea ce se subînțelege; 2. cugetat, dar nu exprimat.

*subînțelés, -eásă adj. Care se subînțelege (cugetat, dar nu exprimat). S. n., pl. urĭ. Lucru care se subînțelege: o frază cu subînțelesurĭ.

subtînțeles2, ~ea a vz subînțeles2


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. (< subînțelege, după fr. sous-entendre – sous-entendu): în sintagmele atribut subînțeles, complement subînțeles, element predicativ suplimentar subînțeles, predicat subînțeles și subiect subînțeles (v.).

Intrare: subînțeles (adj.)
subînțeles1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subînțeles
  • subînțelesul
  • subînțelesu‑
  • subînțelea
  • subînțeleasa
plural
  • subînțeleși
  • subînțeleșii
  • subînțelese
  • subînțelesele
genitiv-dativ singular
  • subînțeles
  • subînțelesului
  • subînțelese
  • subînțelesei
plural
  • subînțeleși
  • subînțeleșilor
  • subînțelese
  • subînțeleselor
vocativ singular
plural
subtînțeles
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

subînțeles (adj.) subtînțeles

  • 1. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Propoziție cu subiect subînțeles.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi subînțelege
    surse: DEX '09 DEX '98 DN