2 definiții pentru stricăți
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stricăți vr [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~țesc / E: strica + -ăți] (Mun; d. oameni) A se strica (56).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stricăți, stricățesc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a se strica, a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stricăți
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)