4 definiții pentru stranier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRANIER, -Ă s. m. f. persoană venită din străinătate (într-o echipă sportivă). (< it. straniero)
stranier, -ă s. m. f. (cuv. it.) Persoană venită din străinătate (în special într-o echipă sportivă) ◊ „G.K. face o figură aparte între stripteusele straniere care evoluează în România.” Ev.z. 29 IX 93 p. 6. ◊ „Dihonia recentă care se iscă între autohtonul nostru A. G. și cei doi «stranieri» L.R. și M.C. mă învioră subit.” R.lit. 39/94 p. 19. ◊ „Ultimii stranieri sosiți în lot sunt I.D. și M.B.” Cotid. 34 VI 95 p. 1; v. și R.l. 7 IX 96 p. 15
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+stranier (fam.) s. m., pl. stranieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
stranier, stranieri s. m. (pub., sport) 1. fotbalist legitimat la un club de fotbal din străinătate. 2. (prin ext.) orice sportiv legitimat la un club din străinătate.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stranier, stranierisubstantiv masculin stranieră, stranieresubstantiv feminin
- 1. Persoană venită din străinătate (într-o echipă sportivă). MDN '00
etimologie:
- straniero MDN '00