4 definiții pentru stranier

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRANIER, -Ă s. m. f. persoană venită din străinătate (într-o echipă sportivă). (< it. straniero)

stranier, -ă s. m. f. (cuv. it.) Persoană venită din străinătate (în special într-o echipă sportivă) ◊ „G.K. face o figură aparte între stripteusele straniere care evoluează în România.” Ev.z. 29 IX 93 p. 6. ◊ „Dihonia recentă care se iscă între autohtonul nostru A. G. și cei doi «stranieri» L.R. și M.C. mă învioră subit.” R.lit. 39/94 p. 19. ◊ „Ultimii stranieri sosiți în lot sunt I.D. și M.B.” Cotid. 34 VI 95 p. 1; v. și R.l. 7 IX 96 p. 15

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+stranier (fam.) s. m., pl. stranieri

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

stranier, stranieri s. m. (pub., sport) 1. fotbalist legitimat la un club de fotbal din străinătate. 2. (prin ext.) orice sportiv legitimat la un club din străinătate.

Intrare: stranier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stranier
  • stranierul
  • stranieru‑
plural
  • stranieri
  • stranierii
genitiv-dativ singular
  • stranier
  • stranierului
plural
  • stranieri
  • stranierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stranier, stranierisubstantiv masculin
stranie, stranieresubstantiv feminin

  • 1. Persoană venită din străinătate (într-o echipă sportivă). MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.