stranier, -ă s. m. f. (cuv. it.) Persoană venită din străinătate (în special într-o echipă sportivă) ◊ „G.K. face o figură aparte între stripteusele straniere care evoluează în România.” Ev.z. 29 IX 93 p. 6. ◊ „Dihonia recentă care se iscă între autohtonul nostru A. G. și cei doi «stranieri» L.R. și M.C. mă învioră subit.” R.lit. 39/94 p. 19. ◊ „Ultimii stranieri sosiți în lot sunt I.D. și M.B.” Cotid. 34 VI 95 p. 1; v. și R.l. 7 IX 96 p. 15