3 definiții pentru străiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂÍȚE s. n. pl. Diminutiv al lui strai. Avea băiatul pe cap o cușmuliță caldă, trupul îmbrăcat bine în niște străițe calde. CAMILAR, N. II 265. Au venit căsenii fetei acasă și au aflat-o în străițele ei rupte și ferfenițoase. SBIERA, P. 102.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂÍȚĂ s. v. hăinișoară, hăiniță, hăinuță.

străiță s. v. HĂINIȘOARĂ. HĂINIȚĂ. HĂINUȚĂ.

Intrare: străiță
străiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străiță
  • străița
plural
  • străițe
  • străițele
genitiv-dativ singular
  • străițe
  • străiței
plural
  • străițe
  • străițelor
vocativ singular
plural

străiță

  • 1. Diminutiv al lui strai.
    exemple
    • Avea băiatul pe cap o cușmuliță caldă, trupul îmbrăcat bine în niște străițe calde. CAMILAR, N. II 265.
      surse: DLRLC
    • Au venit căsenii fetei acasă și au aflat-o în străițele ei rupte și ferfenițoase. SBIERA, P. 102.
      surse: DLRLC
  • comentariu DLRLC menționează doar forma de plural și etichetează termenul ca substantiv neutru (plural).
    surse: dexonline

etimologie: